Părinți și copii :: Nu da înapoi! Plăcerea lui şi nerăbdarea părinţilor.

12 decembrie 2012

Aurora Liiceanu, Doctor în Psihologie

În general, părinţii se confruntă adesea cu situaţii în care fie că doresc să-şi bucure copilul, fie să-l pedepsească. Şi una şi alta dintre situaţii se lovesc de decizii, luate adesea fără a gândi prea mult. Şi dacă la bucurii, te gândeşti la bani – cadouri, jucării, haine, când este mai mare – , la pedepse te gândeşti mai puţin la bani.

O GREŞEALĂ DE CRĂCIUN
Odată, am primit un telefon de la o mamă, tare necăjită pentru că hotărâse cu soţul ei să-şi pedepsească băiatul pentru că minţise. Băiatul nu-i minţise până atunci. Era un copil cuminte, dar a minţit că a luat o notă mai mare decât cea adevărată. Năuciţi de faptul că uite, copilul nostru este mincinos, tare supăraţi fiind ei i-au spus că vine vacanţa de iarnă şi că nu-i vor face brad de Crăciun – copilul ştia deja că Moş Crăciun nu există – , nu-i vor nici un cadou şi că va sta în casă toată vacanţa. Mama băiatului mi-a spus că locuiesc în Braşov, că nu i-au făcut brad, dar că băiatul se uită trist pe geam şi vede cum prietenii lui se joacă şi se dau cu sania. Doar era vacanţă. Mă întreba ce să facă? Părinţii îşi puneau problema să-l lase afară, pentru că băiatul lor era tare trist. Sigur că aşa era. Sigur că ei au gândit prea repede pedeapsa, că poate nu trebuiau să fie aşa de duri cu copilul lor.

ŢINE-TE DE CUVÂNT!
Dar, în aceste situaţii trebuie să te ţii de cuvânt. Ai hotărât ceva, faci ce ai spus. Dacă nu, ajungi să faci exact ca acel copil, adică să minţi. Şi cum să înveţe un copil că ceea ce spune trebuie să se şi facă dacă tu ca părinte nu faci aşa? Fără să-şi dea seama, copilul va face aşa cum fac şi părinţii. Şi la bucurii şi la pedepse, părinţii trebuie să se gândească mai mult când iau decizii, pentru că uneori entuziasmul sau nervii te fac să iei decizii pe care nu le mai poţi transforma în gesturi. Autoritatea părinţilor se construieşte pe fermitate şi constanţă.

Aurora Liiceanu, Doctor în Psihologie