Psihologii şi nu numai ei au scris mult despre joaca şi jocul copiilor. S-au pictat tablouri cu copii jucându-se. De ce? Pentru că aşa cum părinţii au un „job” şi copiii au joaca. Când încep școala, joaca lor devine un part-time job, pentru că trebuie şi să înveţe. Dar ce este bine să nu uităm ca părinţi? Nu trebuie să uităm că copilul are un potenţial de plecare, are abilităţi, talente care trebuie dezvoltate. O abilitate nedezvoltată nici nu-l bucură pe copil, nici nu-i aduce avantaje în viitor. Rămâne ca o banană verde care nu se coace.
Prin jocuri şi jucării potenţialul copilului se dezvoltă. Totul este să-i dezvoltăm câteva abilităţi generale. Iată care sunt ele:
Acestea nu sunt însă singurele abilităţi, mai sunt şi altele. Dar, ele sunt foarte importante.
Şi acum am să dau un exemplu de dezvoltare a gândirii abstracte a copilului.
Vă jucaţi împreună, trebuie să aveţi răbdare. Vreţi să-l învăţaţi perechea de cuvinte interior-exterior. Dacă aveţi o păpuşă sau altceva, el poate înţelege că dacă se face c-o hrăneşte, ce mănâncă păpuşa este în interiorul ei, dar rochiţa este în exteriorul ei. De la acest lucru puteţi în orice joc să-l faceţi să găsească interiorul şi exteriorul şi chiar şi dincolo de joc sau de jucărie puteţi face acest lucru. Dacă bea lapte, îi amintiţi că laptele este în interiorul cănii, iar cana este în exteriorul laptelui.
De aici puteţi merge oriunde cu joaca minţii.
Dar, doar cu răbdarea părinţilor copilul îşi hrăneşte plăcerea de a nu se juca singur.
Aurora Liiceanu, Doctor în Psihologie