Muzică :: Joe Satriani…sunete extinse în eter sub impulsul momentului !!!
21 mai 2013
Raluca Tanasă | 21.05.2013 – www.infomusic.ro
De câte mâini ai nevoie pentru a cânta la chitară? Două, generic vorbind. De câte mâini ai nevoie pentru a cânta la chitară ca Joe Satriani? Insuficiente. Un răspuns cât se poate de franc, direct și neîmpodobit metaforic. Oricine l-a ascultat măcar o dată pe Joe Satriani a ajuns fără prea mare dificultate la concluzia că anumite lucruri nu pot fi explicate, ci trebuie pur și simplu trăite și acceptate drept “imposibil de încadrat în limitele omenescului”. Și asta pentru că în mâinile lui, o chitară dezlănțuie incontrolabilul cu lejeritatea mișcării de rotație a acelor de ceas, contrastul dintre lentoarea minții absorbite de muzică și repeziciunea atingerii coardelor dând naștere unui gol semantic, înlocuit apoi de un rudimentar “Uau!”. Adăugând acestei senzații un joc de lumini perfect sincronizat cu pulsul sunetelor “extraterestre”, o Sala Palatului încătușată de un public adus la extaz, și Nicu Patoi & Platonic Band în deschidere, ajungem în cele din urmă la parametrii concertului Joe Satriani din seara zilei de 20 mai. Mai lipsește doar retrăirea momentului, ce poate fi redefinită mental ori de câte ori îi ascultăm albumele.
Joe Satriani a urcat pe scenă puțin după ora 21:00, startul concertului fiind dat de un solo de tobe dezarmant. După trei piese interpretate fără respiro, dar cu o avalanșă de aplauze pe fundal, chitaristul american a salutat publicul român, ținând brațele larg deschise, ca pentru o îmbrățișare platonică. “Mulțumim, mulțumim. Ne-a luat ceva timp să ajungem aici, dar vreau să vă mulțumim că ne-ați invitat. Vom cânta atât piese mai vechi, din anii ’80, ’90, cât și piese mai noi, de pe ultimul album, “Unstoppable Momentum”. Mai departe Joe Satriani a făcut ceea ce știe el mai bine. Să uimească. Prestația sa live nu poate fi descrisă decât printr-o trecere în registrul absurdului, a absurdului de bun. Felul în care reușește să creeze atât de multe voci cu un singur instrument, de parcă chitara ar fi o extensie a corpului său, te lasă vlăguit de aprecieri și însetat de mai mult. Din mâinile lui Satriani iau naștere sunete, capabile să creeze un univers muzical infinit. Ai impresia că spațiul și timpul se dilată pentru a încorpora noi și noi acorduri de chitară, ce printr-un simplu efect sau tehnică de interpretare capătă mereu alte valențe. “Surfing With The Alien“, cum bine spunea titlul uneia dintre piesele de rezistență ale chitaristului.
“Cum vă simțiți? Sunteți un public fantastic, vă iubim!”, a reacționat Satriani la ropotele de aplauze ce se întețeau de la o piesă la alta. Din rândurile de sus ale sălii se vedea doar o mare de mâini, compactă și unită prin muzica oferită cu multă generozitate de către unul dintre cei mai buni chitariși ai lumii. Publicul a fost mai cooperant ca niciodată, comparativ cu alte concerte de la Sala Palatului, aplaudând și chiar cântând fără să aștepte îndemnul celui de pe scenă. Cele mai savurate momente ale serii au fost cele ale interpretării pieselor “Cryin’“, “Always with Me, Always with You” și “Summer Song“. Cunoscute de către publicul larg, single-urile au consolidat conexiunea emoțională cu cei din sală, fiecare așteptând să asculte probabil cel puțin una dintre aceste piese. Două ore s-au evaporat pur și simplu, transa creată de muzica lui Joe Satriani rupând spectatorii de coordonata temporală. Bis-ul a fost cerut minute în șir, deși ora 23:00 fără un sfert reprezintă în mod normal un inconvenient în programul uzual al unei zile lucrătoare. Nimeni nu părea să-și dorească încheierea concertului, Joe Satriani dând impresia, de asemenea, că prestația live s-ar fi putut prelungi din punctul său de vedere. Nici vorbă de oboseală după cele 20 și ceva de piese neîntrerupte de niciun moment de pauză. Mai curând entuziasmul artistului ce și-a descoperit un nou segment de public.
Așa a fost primul concert Joe Satriani în România. Un concert cum nu credeam că Sala Palatului poate găzdui. Plină ochi, cu coridoarele acoperite de oameni. Atât ca punere în scenă, cât și ca prestație live, evenimentul a planat mult deasupra altor show-uri de aici. Motivul este unul simplu: Joe Satriani are cu adevărat public în România. Și nu în ultimul rând, la cei 56 de ani ai săi, chitaristul nu a îmbătrânit nici măcar “o notă muzicală”.
