Content on this page requires a newer version of Adobe Flash Player.

Get Adobe Flash player

Content on this page requires a newer version of Adobe Flash Player.

Get Adobe Flash player

Muzică :: Bluesul la români

19 mai 2012

Patricia Marinescu | 29-Feb-2012 – Revista BeWhere

image001-4-Sudist, dar îl ştim şi noi. Blues-ul, aşa cum a fost transmis din generaţii, peste mări şi ţări, şi-a făcut loc pe scena românească de câteva decenii. Un bun importat, căruia artiştii autohtoni i-au păstrat, dacă nu forma originală, cu siguranţă fondul.
Este părintele rockului. Plecând de la afro-americani, dar mai ales graţie descoperitorilor şi promoterilor, a ajuns până în cele mai exotice locuri din lume. Chiar şi ţările asiatice se mândresc cu bluesman-ii lor. Aşa şi noi.

 

 

 

În ultimele decade, pe plaiurile mioritice au răsunat tot mai multe ritmuri blues. Au prins o formă pe cât posibil de fidelă originalului, dar au primit şi influenţe folk, rock ori chiar din muzica tradiţională.

Poate părea nefirească alăturarea cu un popor care are tristeţi incontestabile, însă cam departe de feelingul sudist, obişnuit să şi le manifeste, mai la îndemână, balcanic ori prin doine şi mioriţe. Însă, aşa cum expune însuşi „Sir Blues”, muzica plantaţiilor nord-americane are multe în comun cu folclorul românesc.
„Chiar şi ca structură muzicală, bluesul e foarte aproape de muzica tradiţională românească”, spune Vali „Sir Blues” Răcilă. Muzician, actor şi psiholog, Vali Răcilă îşi aminteşte momentul definitoriu. „Acum mulţi ani, am auzit un bătrân cântând la cobză Am un leu şi vreau să-l beu. Am spus că ăsta e bluesul românesc”.
Scena blues românească este într-o continuă modificare. Artiştilor cu ştate vechi de scenă le urmează îndeaproape trupe tinere, învăţăcei dintre cei mai ambiţioşi. Totuşi, nu a luat amploarea posibilă şi sperată, însă despre public putem spune că este din ce în ce mai amator de astfel de ritmuri. „Bluesul prinde foarte bine la tineri. Publicul, în general, are o percepţie bună despre genul ăsta muzical, când apucă să-l vadă, pentru că nu prea există promovare la noi. Se organizează prea puţine concerte, deşi ar fi cerere. De exemplu, festivalul de la Sighişoara este cel care ţine stindardul. a adus şi aduce mereu nume importante”, explică Răcilă. Cât despre concertele pe care el însuşi le susţine, puţine au loc în Bucureşti. „Provincia e mai atentă la ele. Cluburile din ţară îşi dau osteneala, iar lumea le primeşte, aşa cum trebuie, ca pe nişte evenimente. În Bucureşti sunt patru, cinci locuri, pe care le ştiu eu, care promovează bluesul. Eu nu pot depăşi emoţia de a ieşi pe stradă să cânt, să arăt publicului ce înseamnă blues şi atunci merg unde sunt chemat”.

Ei fac acordul:

Politica de confidentialitate . Politica de utilizare cookies
©2010-2021. Toate drepturile sunt rezervate JURANIMUS.